PICIOARE SI DEGETE
Toata lumea parcurge o mare distanta pe jos pe parcursul vietii. Nu este neobisnuit ca picioarelor sa li se acorde putina atentie. Numai cand functia lor este tulburata, ele vin in constiinta noastra si ne amintesc de sarcinile lor importante.
In plus fata de modificarile congenitale ale piciorului, modificarile piciorului care sunt dobandite incet pe o perioada lunga de timp joaca un rol in practica zilnica. Cele mai frecvente tulburari ale functiilor piciorului rezulta din relaxarea tensiunii stabilizatoare a tesutului si a deformarilor asociate piciorului si degetului.
Cea mai frecventa si semnificativa deformare a degetului este formarea unei excrescente pe degetul mare. Acest lucru are ca rezultat o deviere a degetului mare in articulatia bazala spre exterior si a osului metatarsian spre interior. Aceste modificari apar de obicei pe ambele parti ale picioarelor, persoanele de sex feminin fiind mai des afectate.
Degetul in ciocan joaca de asemenea, un rol principal in afectarea functiei piciorului.
Deformitatile piciorului sunt tratate atat conservator, cat si chirurgical, sau o combinatie a celor doua. Cu ajutorul diagnosticarii cu raze X, se poate obtine o imagine buna a starii partilor osoase, pe care se bazeaza determinarea tratamentului adecvat. A existat, de asemenea, o schimbare in tratamentul chirurgical al deformarilor piciorului in ultimele decenii si o proportie semnificativa poate fi efectuata in ambulatoriu. In plus fata de tratamentul medical si de fizioterapie, talonetele personalizate, ajustarile pentru pantofi sau pantofii ortopedici sunt, de asemenea, utilizate in mod conservator.
Chirurgia piciorului
Scopul operatiei de conservare a articulatiilor este de a indeparta pozitia vicioasa a piciorului cu deformari ale degetelor si de a restabili piciorul la forma initiala. Este o procedura chirurgicala combinata pe os si parti moi: osteotomia in zona bazei metatarsalului I si repozitionarea acestuia in pozitia neutrala si retensionarea tesuturilor moi in zona tendonului si a capsulei articulatiei metatarsofalangiene, prin care degetul mare este readus in pozitia neutra si apoi fixat transosos. In plus, montul este indepartat.
Pentru a realiza o incarcare rapida a piciorului actionat, se utilizeaza o placa speciala din titan pentru fixarea osteotomiei. Tratamentul post operativ, inclusiv vindecarea ranilor, dureaza intre 4 si 6 saptamani, in functie de varsta pacientului si de densitatea osoasa.
Chirurgia Hallux valgus
Una dintre cele mai frecvente deformari ale piciorului, in special la persoanele de sex feminin, este asa-numitul hallux valgus sau bila de picior. Din punct de vedere ortopedic, acest lucru este denumit splayfoot cu deformari ale degetelor. Vechile proceduri chirurgicale se concentrau pe articulatia metatarsofalangiana a degetului mare, cu indepartarea asa-numitului mont. Scopul noii proceduri chirurgicale de conservare a articulatiilor este conservarea articulatiei si refacerea formei piciorului.
Una dintre procedurile chirurgicale utilizate in ultimii ani, inclusiv in Germania, are ca rezultat refacerea formei anatomice a piciorului si indepartarea montului. In acelasi timp, axa degetului mare este corectata. Pentru a realiza acest lucru, se utilizeaza o procedura combinata pe os si tesuturi moi. Principiul este de a slabi capsula articulatiei laterale in articulatia metacarpiana a degetului mare, indepartarea montului si tensionarea capsulei articulatiei mediale. Axa primului os metatarsian este corectata prin osteotomia osului in zona bazei (departe de articulatia metatarsofalangiana a degetului mare) si aducerea acestuia la pozitia normala anatomica. In deschiderea rezultata, osul moale din montul piciorului este plasat in acest spatiu.
Pentru a realiza o constructie stabila si o vindecare mai rapida, asa-numita osteotomie este fixata cu o placa speciala din titan in forma de „L” si 4 suruburi. Tratamentul post operativ are loc cu o sprijinire partiala cu ajutorul unui asa-numit pantof de relief pentru antepicior. Vindecarea oaselor si a tesuturilor moi dureaza intre 4 si 6 saptamani. Nu exista imobilizare, ci o initiere timpurie a exercitiilor de fizioterapie si a exercitiilor de mers.
